Urări de bine

La mulţi ani, sănătate, noroc, tot ce-ţi doreşti în viaţă, să fii fericit, numai bine, să trăieşti!

Frumos. Aş vrea eu să fie aşa.

Din păcate, e cum vrea soarta. Vorbele altora nu-mi trasează mie viitorul. Atunci care-i scopul lor?

Cumva să-mi arate că respectiva persoană care urează de bine e prietenă cu mine? Păi n-am nevoie de vorbe, eu după fapte decid care, ce şi cum.

Sau or fi crezut strămoşii că vorbele sunt magice şi că ce zici aia e. Apoi s-a transmis ca o tradiţie sau ritual.
Posibil, având în vedere că există şi noţiunea de blesteme, vorbe care se credea că produc rău altora.

Deci urările astea sunt un fel de superstiţie. O superstiţie devenită tradiţie devenită regulă în societate.

"Şi cu ritualurile tribului nu te joci. Nu te joci!" (Că o păţeşti).
Citat din proful meu de psiho-sociologie.