Făt-Frumos cel Jegos şi Ileana Barosana

        
  N-a fost odată, chiar niciodată, că de ar fi, nu s-ar povesti aşa bazaconii.

  Cică Ileana Cosânzeana, zisă şi Barosana din anumite motive, fusese răpită de Zmeu, şi Făt-Frumos, zis şi cel Jegos, se duse s-o salveze.

  Cum mergea Făt-Frumos prin pădure, în faţa lui apăru Zmeul.

  Făt-Frumos îi zise:
  - Zmeule, cum vrei să ne batem? În ciorapi să ne mirosim, în tramvai să ne-nghesuim sau în luptă dreaptă să ne trântim?
  Zmeul se gândi: "Mai bine evit lupta dreaptă, că poate îmi rup ceva". Şi spuse:
  - În ciorapi să ne mirosim!

  Îşi scoase Zmeul ciorăpeii proaspăt spălaţi şi parfumaţi de Ileana Barosana pe care o pusese la treburi prin casă şi îi dădu lui Făt-Frumos să-i miroasă. Făt-Frumos inspiră adânc şi cu plăcere parfumul Ilenei. Apoi îşi scoase şi el ciorapii rupţi în călcâie şi nespălaţi de o lună de când era pe drum şi îi dădu Zmeului să-i miroasă. Zmeul inspiră adânc şi leşină. Nu degeaba Făt-Frumos avea renumele de Jegos.

  Fericit că scăpase de Zmeu uşor, Făt-Frumos plecă mai departe către turnul unde era prizonieră Ileana Barosana. Dar Zmeul îşi reveni în simţiri şi se puse iar în faţa lui, zicându-i:
  - M-ai păcălit tu o dată, dar nu-ţi mai merge acum! În tramvai să ne-nghesuim!

  Se suiră amândoi într-un tramvai plin şi începură să se înghesuie dându-şi coate. Făt-Frumos nu prea mai făcea faţă aglomeraţiei şi respira greu. Când opri tramvaiul în staţie, urcară controlorii. Făt-Frumos avea abonament, că îi murise calul de foame. Zmeul nu avea bilet, nici nu ştia ce-i aia, că el mergea numai cu căruţe de lux. Şi astfel Zmeul fuse prins fără bilet, amendat şi coborât în şuturi la următoarea staţie.

  Ruşinat şi umilit, Zmeul îl opri iar pe Făt-Frumos din drum şi îi spuse:
  - M-ai făcut şi de data asta, dar îmi voi lua revanşa cu vârf şi îndesat! În luptă dreaptă să ne trântim!

  Şi îl luă Zmeul cel mare şi voinic pe Făt-Frumos de mijloc şi trânti cu el de pământ de-l îngropă până la genunchi. Făt-Frumos nu se mai putea mişca şi se uită disperat în jur. Văzu un corb care stătea pe o cracă şi îl rugă:
  - Corbule, corbule, dă o fugă până la izvorul vieţii şi adu-mi puţină apă vie, că ţi-l voi da pe Zmeu să-l mănânci!

  Corbul se uită la Zmeu, avea carnea cam aţoasă şi tare, dar era mare, îi ajungea pentru o lună. Aşa că dădu fuga la izvor, luă câteva picături de apă vie în cioc şi i le turnă lui Făt-Frumos pe buze. Acesta prinse puteri, ieşi din pământ, îl prinse pe Zmeu şi trânti cu el de-l îngropă până la mijloc.

 Zmeul, băiat inteligent, nu doar puternic, îl imită pe Făt-Frumos şi se rugă şi el de corb:
  - Corbule, corbule, dă o fugă până la izvorul vieţii şi adu-mi puţină apă vie, că ţi-l voi da pe Făt-Frumos să-l mănânci!

  Corbul se uită la Făt-Frumos, era el cam mic, dar avea carnea moale şi fragedă. Aşa că dădu fuga la izvor, luă câteva picături de apă vie în cioc şi i le turnă Zmeului pe buze. Acesta prinse puteri, ieşi din pământ, îl prinse pe Făt-Frumos şi trânti cu el de-l îngropă până la subţiori.

  Făt-Frumos încercă iar figura cu corbul:
  - Corbule, corbule, dă o fugă până la izvorul vieţii şi adu-mi puţină apă vie, că ţi-l voi da pe Zmeu să-l mănânci!
  Corbul deja începea să-şi piardă răbdarea, însă mai făcu o tură până la izvorul vieții.
  Făt-Frumos prinse iar puteri, ieşi din pământ, îl prinse pe Zmeu şi trânti cu el de-l îngropă până la gât.

  Zmeul se gândi că merge faza cu corbul iar la următoarea trântire îl va îngropa pe Făt-Frumos de tot, aşa că spuse:
  - Corbule, corbule, dă o fugă până la izvorul vieţii şi adu-mi puţină apă vie, că ţi-l voi da pe Făt-Frumos să-l mănânci!

  Dar corbul, enervat la culme:
  - Mă, da' voi ce pana mea faceţi aici, vă bateţi sau beţi apă?!? Şi, supărat, îşi luă zborul.

  Atunci, văzând Făt-Frumos că Zmeul nu se mai poate mişca, scoase paloşul şi îi reteză capul dintr-o lovitură.

  Apoi Făt-Frumos cel Jegos o luă pe Ileana Barosana de nevastă şi trăiră până muriră (fericiţi).

            =*=*=*=*=*=*= O povestire de I(ri) Spirescu =*=*=*=*=*=*=