Slăbire prin sport

Slăbirea (reducerea ţesutului adipos - grăsimea) are două componente esenţiale care, combinate, produc rezultate sigure, rapide şi de durată: sportul şi alimentaţia strictă.

Sportul poate fi orice fel de mişcare de durată. O recomandare ar fi alergarea:
- este eficientă, necesită timp puţin cu rezultate rapide
- este ieftină, nu necesită decât o pereche de încălţăminte de sport
- este la îndemână, poate fi făcută oriunde

Alergarea (sau orice alt sport) trebuie făcută după anumite cerinţe, altfel va da rateuri şi nu va duce la rezultatul dorit (slăbirea).

1. Nu se aleargă la început cu viteza cea mai mare şi apoi, pe parcurs, când apare oboseala, se reduce viteza din ce în ce mai mult. Trebuie alergat permanent cu viteză moderată constantă. Durata contează, nu viteza, nu se face întrecere cu altcineva.

2. Nu se aleargă în tandem cu altcineva. Fiecare are propriul său ritm, propria sa rezistenţă la oboseală, propria sa lungime de pas. Dacă alergi mai repede decât celălalt, îl forţezi pe acesta să ţină pasul cu tine, obosindu-l repede şi dacă nu se poate ţine după tine, te va încetini. Dacă alergi mai încet, e situaţia inversă.

3. Nu se aleargă până la epuizare totală, până îţi scuipi plămânii. Chinuindu-ţi corpul, vei ajunge să urăşti în subconştient alergarea, şi vei găsi permanent motive să n-o practici cât mai frecvent posibil. Subconştientul este extrem de puternic, toate gândurile din conştient au la bază idei şi sugestii subconştiente, aşa că ai grijă ce intră în el, că greu mai iese.

4. Se aleargă cât mai frecvent posibil, de preferat zilnic. Cine are impresia că după ce aleargă două zile până îl dor diafragma şi plămânii, se va trezi a treia zi suplu, se păcăleşte singur. Pentru ca organismul să înceapă să consume din grăsime pentru susţinerea efortului, trebuie ca acest efort să fie de intensitate mare şi de lungă durată. Primele alergări nu vor fi pentru a slăbi, ci pentru a creşte condiţia fizică necesară pentru o alergare cu o viteză din ce în ce mai mare pe un traseu cu lungime din ce în ce mai mare. De-abia după o perioadă de acomodare, când corpul va fi capabil să susţină un efort pe o lungă durată, va începe cu adevărat slăbirea. De aceea, orice întrerupere în antrenament de mai multe zile la rând va duce la scăderea condiţiei fizice şi tot efortul de până atunci trebuie reluat până se ajunge iar la nivelul dinainte.

5. Alergarea trebuie făcută de plăcere. Corpul este în esenţă un aparat locomotor, e făcut de natură să se mişte, să alerge. Când corpul oboseşte prea mult, trebuie făcută o pauză de odihnă. Apoi se reia alergarea. Totul trebuie făcut ca o distracţie, nu ca o muncă. De aceea, distanţa şi viteza de alergare se cresc încetişor, treptat, în timp. Cine vrea slăbire miraculoasă, într-o lună, să apeleze la alte mijloace (chirurgie de ex.).

6. Alergarea trebuie să devină, la un moment dat, stil de viaţă. Va trebui să fie inclusă în rutinele zilnice sau periodice pe care le are oricine (de ex., spălatul pe dinţi, urmărirea emisiunii preferate la tv, etc.). După ce s-a obţinut slăbirea dorită, nu trebuie încetată alergarea. Ea nu numai că ajută la menţinerea unei siluete frumoase, dar ajută şi la menţinerea unui organism sănătos şi a unui creier performant (mens sana in corpore sano)

Motive prin care subconştientul se va opune efortului:

- Plouă, mă udă!
Când faci efort fizic, deci când alergi, transpiri şi te faci fleaşcă. Oricum te uzi singur, ce mai contează că te mai udă şi ploaia?

- E frig!
Îmbracă-te gros! Aleargă și te incălzești!

- E zăpadă!
Ia o încălțăminte cu talpa adecvată, să nu aluneci.

- E prea cald!
Bea multă apă! De răcire are grijă corpul, prin transpiraţie.

- Transpir şi răcesc!
Nu, transpiri ca să te răceşti. Ca să răceşti trebuie să te invadeze un virus. Virusul te invadează când ai sistemul imunitar slab. Sistemul imunitar e slab pentru că nu faci sport. Transpiratul n-are nicio legătură cu virusul.

- Mă vede lumea şi mi-e ruşine!
Din contră, ar trebui să fii mândru că te vede lumea şi eşti un exemplu de mod de viaţă sănătos şi sportiv. Şi arăţi şi bine (sau vei arăta bine) faţă de alţii care doar se uită la tine în loc să-ţi urmeze exemplul.

- N-am timp, am prea multe treburi/muncesc prea mult!
Dacă n-ai timp să te ocupi de corpul tău în această viaţă, atunci dă-l încolo. Aruncă-te de la etaj şi distruge-l, oricum e inutil din punctul tău de vedere, şi mai consumă şi mâncare degeaba. Ah, dar fără el nu mai poţi trăi! Păi atunci, dacă vrei să trăieşti (şi să trăieşti bine), ai grijă de el!

- N-am bani!
Oops! Nu e bun motivul, alergatul e gratuit! Subconştientul a cam greșit motivul de data asta!

- Mi-e lene!
Exact! Toate motivele anterioare sunt de fapt variante ale acestui motiv! Subconştientul se opune efortului, deoarece efortul înseamnă cheltuirea resurselor organismului, scade depozitul de energie stocată sub formă de grăsime, şi nu se ştie când vor veni zile negre, de foamete...
Organismul, pentru a supravieţui, a trebuit să se adapteze de-a lungul milioanelor de ani. Grăsimea e cămara cu alimente pentru la iarnă. Dacă umbli la cămară, s-ar putea să mori de foame la iarnă.

Bineînţeles că omenirea a scăpat de spectrul foamei, dar genele transmise din generaţie în generaţie şi subconştientul nu au de unde să ştie asta. În schimb, conştientul ştie. De aceea, conştientul trebuie să controleze subconştientul, şi nu invers.

Dacă nu poţi trece peste lene, înseamnă că ai un conştient slab, voinţă slabă, lipsă de disciplină, lipsă de autocontrol. Fă ceva să acoperi aceste lipsuri! Citind acest articol ai făcut primul pas! Citeşte și alte articole despre asta pe blogul ăsta :)